De la confruntarea cu diagnosticul de cancer la victoria asupra bolii

Povestea plină de curaj a Ștefaniei, tânăra devenită Ambasador în campaniei Mesaje de Iubire pentru Copiii cu Branule 

Are aproape 18 ani, e plină de viață și are o energie extraordinară. Este elevă în clasa a 12-a (da, anul acesta dă BAC-ul), iar în vacanțe și în timpul liber face voluntariat. Se implică în proiecte care îi aduc bucurie și care, acum mulți ani, fără să știe, i-au schimbat viața. La vârsta de 4 ani medicii au diagnosticat-o cu tumoare cerebeloasă acută. Procesul de diagnosticare a fost dificil, din lipsa medicilor specialiști și a aparaturii medicale necesare, dar și a vârstei fragede. Toate  au condus  către diagnostice greșite de tipul „infecție urinară” sau simptome asociate vârstei - cum ar fi „lipsa poftei de mâncare.” Între timp, cu chiu cu vai a sosit și diagnosticul corect, iar odată cu el, lupta pentru viață.

Diagnosticul de cancer e greu de dus și de acceptat. E nevoie de foarte multă susținere, curaj și putere pentru a lupta cu boala. Cu atât mai dificil e pentru un copil care nu înțelege de ce nu mai poate fi la fel ca prietenii de școală, de ce nu se mai poate juca în parc așa cum o făcea până nu demult, de ce trebuie să stea cu săptămânile sau lunile legat de perfuzii, de ce și iar de ce. Iar pentru părinți, acceptarea diagnosticului e o provocare și mai grea. Nevoia de înțelegere, suport și încurajare cresc odată cu numărul de ședințe de chimioterapie, cu zecile de analize pe care trebuie să le facă. Iar când doza lor de încredere scade, aici intervin cei din jur (prieteni, cadre medicale, asistenți, infirmieri, oameni care le cunosc povestea, psihoterapeuți) și încearcă să crească nivelul de speranță. Pentru că au nevoie de speranță mai mult decât ne imaginăm.

Ca părinte, vei experimenta o gamă largă de emoții din momentul în care copilul tău este diagnosticat cu cancer, pe tot parcursul tratamentului și nu numai. De cele mai multe ori, aceste emoții sunt: șoc, negare, frică, furie, vinovăție și tristețe. Vei simți că viața pentru copilul și familia ta nu va mai fi niciodată la fel.

Copil fiind, Ștefania nu conștientiza prea mult ce i se întâmpla, știa doar că avea o “nucă” la cap pe care medicii trebuiau să o îndepărteze, iar complicațiile și recidivele nu au încetat să apară. Din acest motiv, Ștefania a avut nevoie de două intervenții chirurgicale. Prima a durat două ore, iar cea finală nouă ore.

În urma acestor operații s-a ales cu o semipareză pe partea dreaptă și a avut nevoie de recuperare medicală, în timp ce medicii de la Institutul Național de Boli Infecțioase "Matei Balș" o suspectau de leucemie care s-a dovedit într-un final a fi o trombocitopenie autoimună. Acest nou diagnostic a mai reținut-o în spital o perioadă.

Pe Ștefania am cunoscut-o prima dată într-o iarnă, în perioada sărbătorilor, la Institutul Clinic Fundeni unde prietenii și colegii noștri de la Gașca Zurli au mers în vizită la copii cu daruri, pentru a le aduce o bucurie și a le spune că nu sunt singuri în lupta lor, că sunt mulți oameni de partea lor.

Eram la Fundeni. Îmi făceam transfuzie de sânge pentru că aveam trombocitele foarte scăzute. Era perioada Crăciunului și veniseră la spital, Magicianul Tudor împreună cu Gașca Zurli. Eu eram pe atunci “asistenta magicianului Tudor” și așa am avut eu prima interacțiune cu Gașca Zurli. Atunci când i-am întâlnit parcă uitasem că sunt în spital, că eram bolnavă. Faptul că mă jucam, dansam și cântam cu ei mă făcea să mă simt atât de bine. Și sunt sigură că și ceilalți copii erau la fel de entuziasmați ca mine, își amintește Ștefania.

Procesul de vindecare a fost un drum cu multe suișuri și coborâșuri, dar Ștefania și familia ei nu și-au pierdut niciodată speranța că într-o zi drumul va fi lin. A putut depăși momentele grele cu sprijinul familiei, al medicilor și asistentelor care au avut grijă să nu-i lipsească nimic. Privind în urmă, consideră că este important să simți suportul tuturor oamenilor, nu doar al apropiaților.

Consider că e important ca un copil diagnosticat cu o boală cum e cancerul să aibă sprijinul și celor din jur, nu doar al familiei. Asta le dă speranța și încrederea că se vor face bine și că pe drumul acela nu e numai el și nu luptă singur, că suntem toți acolo pentru el și îi ridicăm moralul și îi redăm zâmbetul acela pe care și l-a pierdut odată cu aflarea veștii despre boală., spune Ștefania.

În prezent, Ștefania se află în remisie completă. Merge lunar la control pentru a-și monitoriza trombocitele și pentru a efectua un RMN care îi ajută pe medici să elimine posibilitatea apariției unor recidive.

Întrebată cum crede că ar putea să-i ajute pe copiii care trec prin aceeași experiență dificilă ca și ea, aceasta a răspuns:

Mie îmi plac foarte mult copiii și cred că dacă aș putea să stau în fiecare minut, în fiecare secundă cu ei i-aș ține numai cu zâmbetul pe buze. M-aș juca cu ei și i-aș face să uite de toate problemele pe care le duc în spate și le-aș aprinde scânteia aceea în inima lor că mai poate, chiar există o șansă pentru ei să ducă o viață normală și să aștepte fiecare zi cu nerăbdare și entuziasm.

Ștefania își dorește să devină medic pediatru sau ortoped. Iar cu fiecare zi care trece e tot mai aproape de visul ei.

Viața e plină de surprize pentru Ștefania care între timp a devenit Ambasadorul campaniei Mesaje de iubire pentru Copiii cu Branule. Este o învingătoare, iar acest lucru a determinat-o să se implice în acțiuni prin care să le ofere copiilor care se luptă cu aceeași boală speranță și puțin din curajul ei.

Nu este deloc ușor să retrăiești momentele de cumpănă, însă pentru Ștefania este un drum asumat, iar dorința ei este să fie suport pentru cei aflați în nevoie. Ea cunoaște cel mai bine sentimentele, fricile și nesiguranța care plutește în saloanele de pe secțiile de oncopediatrie și îți dorește să le întoarcă  din susținerea pe care la randul ei a primit-o. Ștefania este un exemplu de putere și speranță într-o lume gri, cu circuit închis - așa cum e lumea din secțiile de oncopediatrie.

Ștefania a învățat că în ciuda nesiguranței, a fricii și a durerii din timpul tratamentul să aibă încredere că totul se va termina cu bine.

În contextul în care specialiștii estimează că incidența cazurilor de cancer va continua să crească în anii următori pe toate categoriile de vârstă, suportul psihoemoțional al tuturor celor din jurul pacientului e esențial.

Peste 400 de noi cazuri de cancer pediatric sunt diagnosticate anual în România, conform celor mai recente rapoarte ale Comisiei Europene. Povestea Ștefaniei este dovada că oamenii au puterea să transforme imposibilul în posibil, iar de cele mai multe ori, nici nu își dau seama că printr-un simplu gest schimbă viața celor din jur.

Pe Ștefania o veți putea urmări alături de Mirela Retegan și Fundația Zurli, în secțiile de oncopediatrie, începând din septembrie.